Programul colinda prin scanare inutila reteaua. Raspunsurile de la toate serverele erau nesatisfacatoare. Intrebarea mai staruia inca pe fondul alb in timp ce isi puse capul in maini neputincios. Cand dori sa inchida computerul si sa plece observa pe ecran, sub intrebare, cateva randuri scrise cu niste caractere ciudate, pe care -culmea- le intelegea. Era Raspunsul. O bucurie imensa amestecata cu un regret greu de inteles ii inunda pentru moment toata fiinta. Sa fie oare atit de simplu? Parcurse in viteza cu gandul cunoasterea acumulata in cursul intregii sale vieti, si era intr-adevar real. Totu se reducea aici. Dori sa identifice sursa raspunsului dar rezultatul era mereu acelasi: Neidentificat.

Urmatorul imbold fu acela de a spune tuturor prietenilor descoperirea. Incepu sa compuna la repezeala un e-mail, dar observa ca pe ecran in locul literelor obisnuite apar aceleasi caractere ciudate. "E clar! S-a stricat" baigui in sinea lui. Isi lua geaca din cui si o zbughi pe strazi spre Academie. Totul i se parea altfel. Privea cu dezgust la forfota celor din jur care acum i se parea inutila. Ajunse! Tasta datele personale pentru acces, dar pe ecran aparura aceleasi caractere ciudate: "Acces interzis! Cod neidentificat!" aparu intermitent pe monitor. Ar fi trebuit sa auda vocea gardianului automat, dar plumbul tacerii pusese stapanire pe auzul lui. In vartejul entuziasmului ce-l cuprinsese, de abia acum realiza acest lucru.

Cu mainile in buzunare si buimac, o lua acum inapoi pe strazi. Intalni in apropiere cativa cunoscuti. Se indrepta nerabdator spre ei, pentru a le spune vestea. Incepu sa le vorbeasca, dar acestia il priveau nedumeriti, neantelegand nimic din ceea ce spune. Ii intoarsera spatele, zambindu-i toti peste umar cu un aer compatimitor.