End Task! Programul se inchise lasand ecranul alb ca o foaie de hirtie neanceputa. Acum, cand sunetele muzicii incetara sa se mai reflecte in peretii studioului, linistea din jur declansa in constientul lui o furtuna de intrebari ce pareau fara raspuns. Nu intelegea! Era singurul! Era singurul de pe planeta care putea spune "stiu tot", dar... indoiala incepu sa-i patrunda in suflet precum apa surpa malul alunecos al unui rau iesit din matca. Tot suvoiul de intrebari parea sa se concretizeze din ce in ce mai pregnant intr-una singura, esentiala!
Incepu sa se lumineze. Primele raze ale diminetii patrunsera nestingherite prin hubloul cu filtru albastru al incaperii. Era singurul care avusese enorma vointa sa-si potoleasca setea de a sti la toate izvoarele cunoasterii si totusi ceva ii scapase. O ecuatie ce parea a fi cheia intregului sistem ramasese nedezlegata.

Gravitatia intrebarii

incepu sa-i domine constientul. Cum de-i scapase ceva atit de important? Abia acum isi dadea seama ca de fapt lungul drum al cunoasterii trebuia sa inceapa prin a-si pune aceasta intrebare.
Degetele fugira nervoase pe tastatura iar albul ecranului fu spart de literele intrebarii:

Taina Vietii?