Unde mai auzise asta? Ii suna atat de cunoscut. Calea?... Calea? Adevarul si Viata le stia. Dar care era Calea? Umbra sumbra a tacerii se asternu din nou in jurul lui. Privi sirurile de rate salbatice inghitite rand pe rand de linia din ce in ce mai obscura a orizontului. Pacat! Nu avea sa le mai auda niciodata tipatul.
Afara era deja intuneric, bolta fiind plina pana la refuz de cioburile sclipicioase ale constelatiilor. Nu se mai satura privindu-le. Era totusi frumoasa Viata! Dar trista... Acum din ce in ce mai trista. Era oare mai bine sa nu fi stiut Adevarul? Dar Calea? Care era Calea?
Intoarse capul si privirea i se opri pe monitor. Pe el zacea inghetata o partitura neanceputa. Se apropie cu emotie si totusi neancrezator de computer. Cheia sol... si apoi notele. Se asterneau pe portativ ca o apa cand linistita cand involburata. Termina cateva randuri iar apoi apasa nerabdator tasta Start. Armoniile umplura incaperea parand sa-si croiasca drum prin fereastra deschisa si printre crengile copacilor catre sclipirea rece si indepartata a stelelor. O unda de fericire asemanatoare unui fascicol laser ii aparu in privire. Gasise Calea! Cu siguranta era singura care ii ramasese: Muzica.

Peste ea se suprapuneau acum din tavan bataile nervoase ale vecinei in timp ce semnalul optic al soneriei se aprindea haotic. Se duse la usa. Un prieten vechi trecuse sa-l vada. Fara sa scoata un cuvant, acesta se aseza, parand vrajit de ploaia de sunete. Din zambetul lui citi ca ar intelege. Oare?

Toate acestea au fost imaginate de Octavian Teodorescu alias OCTAVE, in anul de gratie 1998