![]() |
Nedumerit isi pune intrebari. Dar era adevarat: El
o aprinsese. De ce tocmai El? Viseaza... O planeta alba, incandescenta.
Retraieste Trist, singur pe tarm, priveste pentru a nu stiu cata
oara cerul instelat printre crengile copacilor, avand in suflet
o unica bucurie: Fericirea Oamenilor. Ecoul viselor lui ramasese
undeva in Univers, pe o planeta numai de El stiuta, de unde Cineva,
de fiecare data in nopti ca aceasta, ii picura in suflet doar lui, ![]() |
![]() |