Copiii nascuti in eprubeta cresteau devenind oameni-roboti avand ca unic scop al existentei perfectionarea propriului Eu prin Cunoastere. Cunosteau tot in afara de doua lucruri: Ura si Dragostea. Apostolii Pacii, cei care refacusera planeta dupa ultimul dezastru atomic, le stersesera din memorie aceste doua cuvinte. Acolo unde era Dragostea era si Ura. Locuitorii planetei nu reuseau niciodata sa separe aceste doua notiuni datorita nivelului lor de intelegere egoist. Starea ambigua crea noi conflicte. Apostolii alesesera atunci alternativa suprimarii celor doua sentimente in locul unui alt dezastru atomic. Generatii intregi se perindasera astfel pe Planeta Cunoasterii.

Dintre toti, doar El, plictisit de ecranul computerului, se retragea singuratic, privind intr-una cerul printre crengile copacilor, auzind Chemarea. Mesajul rasuna din ce in ce mai clar. Exista o singura solutie pentru a umple golul ce-l simtea in suflet. Decoleaza. Doar El si nava strabat Universul lasand in urma multimea de galaxii ce par sa convearga toate intr-un singur punct, indicand o singura directie:

SPRE PLUS INFINIT.