Ceilalti, ingroziti de apropierea sfarsitului, au ajuns

PRIZONIERI PE PLANETA INTUNERICULUI,

sclavi ai propriei lor ignorante. In bezna dureroasa a sclaviei, singurele clipe de fericire ce-i puteau mangaia erau acum doar

AMINTIRI.

Abia acum, printre lacrimile amare ale nostalgiei, cuvintele Inteleptilor incepeau sa capete pentru ei un sens. Regretul existentei irosite in zadar incepe sa aprinda in sufletele lor, la inceput firava dar vie,

LUMINA SPERANTEI.